De ce a blocat Franța negocierile?
Negocierile desfășurate zilele trecute la Geneva între G5 (SUA, Rusia, China, Marea Britanie) + Germania și Iranul pe tema dosarului nuclear iranian nu au ajuns la semnarea unui acord datorită opoziției Franței. Negocierile decurgeau extrem de încurajator, se discuta textul acordului care avea să fie semnat de miniștrii de externe ai țărilor participante la aceste negocieri. A venit atunci opoziția ministrului francez de externe Laurent Fabius. Decizia domniei sale este justificată de o declarație dată pe 9 noiembrie, la începutul zilei a treia a negocierilor: ”Îngrijorarea Israelului trebuie luată în considerație.”1 Opoziția Franței a blocat astfel negocierile, deși părțile participante la Geneva au stabilit reluarea negocierilor pe data de 20 noiembrie.
În mod absolut normal, poziția Franței a fost criticată dur de presa iraniană. Pe noi ne interesează însă motivele care l-au determinat pe Fabius la această acțiune de blocare a negocierilor. Presa nu ne furnizează motivul real al ministrului francez, rămânând să îl găsim singuri.
Încă de când trăiam în Iran am văzut milioanele de autoturisme Peugeot pe străzile Iranului. Practic de 20 de ani constructorul francez Peugeot este cel mai mare investitor auto străin din Iran. Modelele 206 și 405 de la Peugeot abundă în Iran. Profitul constructorului francez datorită investiției în Iran trebuie că este enorm. În consecință m-a mirat decizia Peugeot din această vară de a se retrage unilateral din Iran, de a nu își mai onora înțelegerile semnate, de a își opri profiturile. Deși iranienii produc părți importante din modelele Peugeot, totuși pierderile francezilor trebuie că sunt enorme. Nu mai spunem că ele vin în acest context extrem de dificil economic când producătorii se sfâșie pentru piețe de desfacere. După victoria lui Hassan Rohani în alegerile prezidențiale din iunie o seamă de mari companii franceze și-au arătat interesul de a pătrunde pe piața iraniană. Așteptam asta mai ales din partea Peugeot, un cunoscător al pieței locale, dar nu a venit. Să cred că cei care conduc Peugeot nu își cunosc interesul?
Dacă tot am adus vorba de Peugeot, trebuie să spun câteva cuvinte și de Renault. De cinci ani de zile modelul Logan (botezat în Iran cu numele L90) se produce în serie lângă Teheran. Iranienii produc părți componente, dar motorul și cutia de viteze sunt importate. Din România producătorul Dacia și o multitudine de alte firme trimit în Iran piese pentru asamblarea diverselor modele ale Loganului iranian. De la Mioveni tirurile cu destinația Teheran se scurg în coloane lungi.
Decizia ministrului Fabius de a bloca semnarea tratatului va avea urmări și în plan economic. Iranienii pot lovi Franța prin Renault și în mod indirect efectele vor fi simțite și în România prin pierderea unor comenzi, pierderea unor locuri de muncă.
Ministrul Fabius nu s-a gândit la asta înainte de a bloca negocierile? În fond, semnarea acordului la Geneva ar fi dus la o ușurare a embargoului impus Iranului, la reluarea fluxului petrolului iranian pe piețele Uniunii Europene, Franța fiind înainte de embargou un important importator de țiței iranian. Asta ar duce și la o ieftinire a prețului barilului pe piața internațională, cu beneficii directe pentru consumatorii europeni. În fond ministrul francez de externe este mai preocupat de interesele Israelului și Arabiei Saudite decât ale Franței și Uniunii Europene?
Apoi Franța este un negociator secundar al dosarului nuclear iranian, aici SUA și Iranul sunt principalele părți implicate. Dacă atitudinea dușmănoasă față de Iran a ministrului francez de externe ar fi venit din partea secretarului american John Kerry ar fi fost o altă poveste. Dar Franța?
Și psihologic vorbind este o greșeală a ministrului Francez. Presupunem că Iranul ar dori într-adevăr producerea de arme atomice. Când ar fi el mai dispus să renunțe la asta: atunci când este pedepsit pe baza unor suspiciuni încă nedemonstrate și i se refuză dreptul de a se apăra în fața acuzațiilor, sau atunci când este cointeresat să colaboreze cu comunitatea internațională, să dezvolte relații bilaterale și schimburi economice?
În concluzie, fără a pune la îndoială capacitatea psihică a ministrului de externe francez, ajungem la concluzia că decizia luată de Fabius împotriva intereselor Franței a fost cauzată de alte motive. Ce motive l-au determinat pe Fabius să lovească interesele poporului pe care îl reprezintă? Ce ar putea să îi ofere israelienii și saudiții ministrului francez? Vor veni contracte mari pentru avioanele de luptă Mirage spre Israel și Arabia Saudită? Vor apărea, peste ceva vreme, în presă acuzații de corupție și mită luate de demnitari francezi de la grupuri de lobby israelian și saudit?
Domnule ministru Fabius ați luat ceva?
__________________________________________________________________________________
1 http://www.presstv.ir/detail/2013/11/13/334428/iranians-slam-france-for-torpedoing-talks/
Sursă fotografie: http://english.farsnews.com/newstext.aspx?nn=13920723001395