Acordul nuclear, victoria Iranului
După trei zile de negocieri intense între G5+1 (SUA, Rusia, Marea Britanie, China, Franța + Germania) și Iran la Geneva, duminică 24 noiembrie a fost semnat un acord. Acordul recunoaște dreptul Iranului de a dezvolta energie nucleară pașnică și de a îmbogăți uraniul, conform Tratatului de Neproliferare (NPT) al cărui semnatar este. Semnarea acordului a fost anunțată de ministrul de externe iranian Mohammad Javad Zarif împreună cu liderii occidentali participanți. Președintele american Barack Obama, Ayatollahul Khamenei, Liderul Suprem al Iranului și președintele iranian Hassan Rohani au salutat semnarea acordului de la Geneva.
Acordul semnat duminică prevede că Iranul are dreptul de a continua îmbogățirea uraniului la 3,5 % în interiorul țării. Cel puțin 4,2 miliarde de dolari și bunuri iraniene vor fi dezghețate de Occident. Occidentul va ușura sancțiunile economice impuse Iranului până la un nivel nespecificat. Unele agenții de presă informează că în mare parte acordul era deja finalizat înainte de ultima întâlnire de la Geneva, unde au fost clarificate ultimele detalii. Franța, care blocase semnarea unui acord la Geneva în urmă cu două săptămâni, a susținut acordul de duminică. Teheranul a solicitat, conform prevederilor Tratatului de Neproliferare, că are dreptul de bază (conform prevederilor articolului 4) să dezvolte un program nuclear pașnic, inclusiv îmbogățirea uraniului. Unele țări, precum Germania și Japonia, împărtășesc punctul de vedere al Iranului deși SUA a refuzat acest drept Iranului multă vreme. Washingtonul nu are autoritatea de a interpreta NPT în avantajul propriu. Washingtonul a folosit acest drept chiar înainte de existența Tratatului de Neproliferare și a fabricat arme atomice.
Duminică seara la întoarcerea pe aeroportul Mehrabad din Teheran, echipa negociatoare iraniană a fost întâmpinată cu căldură de sute de cetățeni iranieni. Cu acest prilej ministrul Zarif a declarat: ”În acest acord este specificat în două rânduri că nu poate fi găsită o soluție fără respectarea dreptului Iranului de a îmbogăți uraniul. De mâine suntem gata să începem faza finală a acordului nuclear. Mulțumesc poporului iranian pentru rezistența în fața presiunilor din ultimii ani de zile.”1
Semnarea acordului de duminică este în mod clar o victorie a Iranului. După trei decade și jumătate de blocadă, sancțiuni și presiuni, s-a ajuns la un eșec pentru SUA și țările occidentale. Tăria poporului și liderilor iranieni au câștigat. Mai mult decât atât, opoziția iraniană în fața presiunilor unilaterale americane a fost urmată și de alte țări ale lumii. Decizia americană de a discuta cu Iranul și a recunoaște puterea și influența Teheranului vin după ce Washingtonul a renunțat la decizia de a ataca Siria. Iranul și Rusia și-au arătat hotărârea de a apăra aliatul sirian, reușind anularea planurilor americane belicoase.
În ciuda sancțiunilor, Iranul a reușit să se dezvolte științific enorm, să își îmbunătățească capabilitățile tehnice și militare devenind cea mai influentă țară din Orientul Mijlociu. Domnul Vali Nasr, decan al Facultății de Studii Internaționale Avansate din cadrul Universității Johns Hopkins, a declarat recent că ”Iranul a ieșit din Primăvara Arabă mai bine poziționat decât toți rivalii săi regionali. Criza aliatului său sirian, în mod paradoxal, l-a întărit.” Prin acordul de duminică se pare că administrația americană recunoaște noile realități din Orientul Mijlociu și Golful Persic.
Expansiunea Al Qaida în Orientul Mijlociu și în întreaga lume reprezintă un dușman comun atât al Iranului cât și al SUA. Americanii au fost țintele Al Qaida în Afganistan, Libia și în alte țări. Iranienii și musulmanii șiia au fost victimele teroriștilor Al Qaida în Irak, Yemen și Siria. Din acest punct de vedere, semnarea acordului de la Geneva poate ajuta cooperarea dintre Iran și Occident în confruntarea cu terorismul.
La rândul său, Uniunea Europeană vrea și ea rezolvarea crizei dosarului nuclear iranian deși unele interese europene diferă de cele americane. UE caută redresarea din crizele severe prin care trece și are nevoie de reducerea costurilor energiei. UE depinde de importul de energie în mult mai mare măsură decât SUA. Aproape toate europene de gaze naturale vin din Rusia și UE vrea acum să își diversifice sursele de import. Qatarul nu este o soluție pentru că Siria va refuza folosirea teritoriului să de gazele qatareze din cauza sprijinului Qatarului pentru grupările teroriste angrenate în criza internă din Siria. În această situație Iranul, al doilea mare deținător de gaze naturale din lume, este cea mai bună soluție.
Acordul de la Geneva este o înfrângere pentru regimul israelian și pentru liderii saudiți, care au încercat împiedicarea semnării acordului până în ultimul minut. Ministrul informațiilor israelian, Yuval Steinitz, a criticat dur G5+1 pentru semnarea acordului nuclear cu Iranul acuzând lumea de ”auto-amăgire” și spunând că acest acord nu va impiedica Iranul ”să continue calea spre obținerea armelor atomice”. Declarațiile sale au fost transmise de Agenția AP.
Premierul israelian Banjamin Netanyahu a ajuns o figură patetică vizitând diferite capitale ale lumii pentru a își implora interlocutorii să nu semneze un acord cu Iranul. Chiar unii lideri politici israelieni și părți din media israeliană l-au batjocorit pe el și predicțiile lui despre armele nucleare iraniene. De 22 de ani Israelul a pretins că Iranul mai are 6 luni de zile până la fabricarea bombei atomice. Recent, premierul Netanyahu a coborât perioada la ”trei săptămâni”.
Netanyahu s-a certat deschis cu președintele american Barack Obama și secretarul american de stat John Kerry. Chiar dacă cele două părți și-au redus ulterior retorica, este limpede că poziția israeliană a creat o ruptură față de administrația americană. Această confruntare este normală având în vedere agenda politică americană din Orientul Mijlociu și Golful Persic, agendă care deviază de la Israel. De câteva zeci de ani Israelul duce o politică belicoasă agresivă în regiune și a reușit să împingă SUA în două conflicte inutile. Aceste conflicte au ruinat economia americană și apasă umerii americanilor de rând. Acceptarea de către americani a politicilor israeliane a dus la conflicte între SUA și aproape toate statele din Orientul Mijlociu, deteriorând serios imaginea SUA în regiune și în toată lumea.
Israelul încearcă de ani de zile să folosească mitul ”amenințării nucleare iraniene” pentru a ascunde realitatea. Israelul nu vrea un Iran independent și puternic. Israelul caută dominația regională folosind forța împotriva statelor din regiune și Iranul este un obstacol serios al politicilor israeliene. Israelul folosește retorica anti-iraniană pentru a distrage atenția internațională de la ocuparea teritoriilor palestiniene și refuzul de a ajunge la un acord echitabil cu palestinienii.
Este foarte probabil ca Netanyahu să încerce să folosească lobby-ul sionist din congresul american, unde extremiști de dreapta aleși și plătiți de poporul american dar loiali numai Israelului, vor încerca să respingă înțelegerea nucleară cu Iranul. Lăsând și jena la o parte, câțiva senatori și congresmeni americani au declarat public că au fost informați de serviciile de informații israeliene despre programul nuclear iranian și că au mai multă încredere în agențiile de informații israeliene decât în cele americane. De fapt, congresmenii și senatorii americani se tem de lobby-ul sionist, în special de AIPAC, care a demonstrat în câteva cazuri că poate scoate din funcție oficiali aleși de poporul american, dacă nu urmează politicile israeliene.
Oricum ar fi, sondajele de opinie arată că majoritatea cetățenilor americani (56% în conformitate cu CNN) sprijină acordul cu Iranul și mulți senatori nu vor risca să fie văzuți ca războini într-un an pre-electoral și nici nu vor risca un conflict deschis cu administrația președintelui Obama. Barack Obama deja a anunțat că opoziția față de acordul cu Iranul ar putea duce SUA la un nou război, război respins de americani. Acordul cu Iranul este sprijinit de toate puterile lumii și chiar de unele corporații americane, respingerea lui nu ar fi posibilă de SUA în momentul de față.
Pe de altă parte Washingtonul este îngrijorat de creșterea organizațiilor militarizate în Lumea Islamică, într-un mod total diferit de Arabia Saudită care a finanțat extremismul politic și religios în regiune și în întreaga lume de zeci de ani de zile. Monarhia saudită se teme că un acord cu Iranul ar putea schimba definitiv Orientul Mijlociu, că va alimenta cererile de reforme interioare care vor reteza dominația absolută al familiei Al Saud, discriminarea femeii și a populației șiite. Conform ziarului The Guardian, familia regală saudită este prinsă în dispute interne serioase: ”Tensiunile interne și externe se întorc toate la realitatea politică: grupări rivale din cadrul familiei Al Saud se luptă pentru atenția bătrânului rege. Așa cum se pare, prințul moștenitor Salman ar suferi de demență”.
Familia regală saudită a profitat de sancțiunile impuse Iranului, sancțiuni care au mărit prețul petrolului. Dacă Iranul ar vinde mai mult petrol datorită ușurării sancțiunilor, Arabia Saudită ar suferi pierderi economice, rolul său regional și internațional s-ar diminua. Înfrângerea Arabiei Saudite în intervenția din Siria ar înrăutăți și mai mult situația.
În ciuda tuturor acestor modificări din Orientul Mijlociu, contradicției dintre un Iran liber și independent și aliații săi pe de o parte și israelienii și colaboratorii lor din alte țări pe de altă parte, contradicția va continua. Dar confruntarea lor are alte reguli, reguli care favorizează acum Iranul și aliații săi.
__________________________________________________________________________________
Articol și fotografie preluate de pe pagina de internet a Canalului Press TV. Sursă: http://www.presstv.ir/detail/2013/11/24/336421/nuclear-agreement-victory-for-iran/
1 http://www.presstv.ir/detail/2013/11/24/336492/iran-enrichment-right-enshrined-in-deal/