iranul.ro

Duminică dimineața (24 noiembrie 2013) s-a semnat la Geneva un acord între G5+1 (SUA, Rusia, Franța, Marea Britanie, China + Germania) și Republica Islamică Iran. Semnarea acestui acord a dezlanțuit o adevărată epidemie de articole în presa occidentală. Cât de mic ar fi el, orice ziar trebuie că are ceva scris despre subiect, în ciuda faptului că lipsesc specialiștii de presă pe acest domeniu. Mă îndoiesc că 5% dintre autori au pus piciorul vreodată în Iran sau că vorbesc persana. Atunci cum înțeleg mesajul liderilor iranieni, cum înțeleg poporul iranian și aspirațiile sale? Ei bine, pur si simplu nu numai cu nu înțeleg acest mesaj, dar nu îi interesează, fac presă privind la harta politică a mapamondului. Profesori universitari care predau la universități importante din Occident, consilieri politici de rang înalt, foști diplomați americani cu experiență în multe țări ale lumii, ziariști cu nume grele la ziare și jurnale prestigioase, vin mână în mână să ne spună limpede și clar că nu au înțeles nimic din semnarea acordului de duminică. Refuză evidența clară a mesajului de la Geneva, scriind tot felul de prostii numai adevărul nu.
Să analizăm prevederile acordului de la Geneva asupra părților implicate. În primul rând trebuie subliniat că acest acord are șase luni de zile valabilitate. Conform acordului, Iranului îi este recunoscut dreptul de a îmbogăți uraniul la concentrații scăzute (la aceste concentrații mici uraniul nu poate fi folosit pentru a produce arme atomice). Apoi, jumătate din uraniul iranian îmbogățit la 20% va fi diluat și nu va mai fi produs, inspectori internaționali vor verifica limpede în Iran respectarea prevederilor acordului.
De cealaltă parte, Statele Unite ale Americii și aliații săi au fost de acord să dezghețe aproximativ 7 miliarde de dolari (bani iranieni blocați în bănci străine) și să ușureze sancțiunile economice asupre Iranului.
Așadar secretarul american Jonh Kerry a obținut la Geneva un acord care nu numai că îngheață facilitățile nucleare iraniene, dar chiar le împinge înapoi. Este clar că în luna mai a anului următor, peste șase luni de zile, Iranul va fi mult mai departe de posibilitatea de a construi o bombă atomică decât este acum. Iar în schimb americanii le înapoiază iranienilor niște bani care oricum erau ai lor și ușurează niște sancțiuni unilaterale și ilegale (acuzația referitoare la scopul militar al programului nuclear iranian nu a fost demonstrată în urma inspecțiilor internaționale repetate în Iran), sancțiuni pe care le pot oricând arunca din nou asupra Iranului. SUA nu riscă nimic prin acest acord. Iranul avea deja dreptul de a îmbogăți uraniul și de a obține energie electrică nucleară, căci este semnatar al Tratatului de Neproliferare, tratatul de la Geneva nu la acordă nimic nou iranienilor. În 2006, la aplicarea primelor sancțiuni internaționale, Iranul avea maxim 3 000 de centrifuge funcționale care produceau uraniu îmbogățit la o concentrație de 3,5%. Acum Iranul are cel puțin 18 000 de centrifuge și este capabil să producă uraniu îmbogățit la concentrație de 20%. Este clar că nu soluția embargoului îndepărtează uraniul de îmbogățirea uraniului. În fond, balanța acordului se înclină în mod clar spre partea SUA care arată mult mai avantajată. O lovitură militară care elimină jumătate din potențialul inamicului de a produce o bombă atomică și șterge capacitatea de a produce meterialul atomic necesar, va fi recunoscută ca o reușită. Este o aberație să ataci administrația Obama și pe John Kerry pentru acest rezultat scump obținut atât de ieftin. În fond, scopul principal american este pacea și siguranța Orientului Mijlociu, evitarea proliferării armelor atomice. Păi acordul de la Geneva exact asta face, regimul israelian și saudiții ar trebui să fie cei mai fericiți, să dea petreceri și să mulțumească administrației Obama. Dar de unde, ei țipă ca din gură de șarpe acuzând administrația Obama că și-a vândut aliații regionali. Presa occidentală care scrie la comanda israelienilor și saudiților a preluat mesajul patronilor lor dând dovadă de o ipocrizie crasă. Cum să nu vezi că Iranul nu acționează pentru a câștiga timp, cum este acuzat, ci că urmărește chiar colaborarea mutuală și ridicarea sancțiunilor internaționale? 
Dar cum iese Iranul din acest acord? Aici trebuie privite declarațiile liderilor irananieni de dinainte și de după acord. Liderii politici iranieni au subliniat întotdeauna că doresc o situație în care ambele părți negociatoare să câștige. Doar prin o situație de mulțumirea a ambelor părți poate continua relația politică și negocierile. Dar se pare că prin textul acordului, Iranul este dezavantajat. Această părere este dată tot de necunoașterea punctului e vedere iranian și abundă în presa occidentală. Iranul ar fi fost dezavantajat clar numai în situația în care chiar urmărea producerea de arme atomice. Dar această alternativă este respinsă de Iran. Pur și simplu nu îi interesează înarmarea atomică. Asta face Iranul un câștigător al acordului. Iranul este interesat de producerea de energie electrică atomică, obiectiv garantat prin acord și astfel recunoscut de G5+1. Energia nucleară pașnică a fost întotdeauna mesajul liderilor politici și al poporului iranian.
Mai mult decât atât, Iranul vine și renunță ușor la jumătate din uraniul deja îmbogățit, arătând clar că nu îl interesează bomba atomică. Este un mesaj adresat întregii lumi, este un câștig de imagine imens pentru actuala administrație de la Teheran. Prin acordul de la Geneva, Iranul și-a recunoscut dreptul la energie nucleară pașnică și a arătat toată deschiderea pentru negocieri viitoare cu G5+1 pe marginea dosarului nuclear iranian. Administrația Obama a arătat că are capacitatea de a gestiona corect și constructiv o problemă veche a SUA (cea legată de Iran) asigurând în același timp și maximul de siguranță aliaților regionali (Israelul și Arabia Saudită) fără a apela la atât de costisitoarea soluție războinică. Este exact situația câștig pentru ambele tabere pe care o căutau liderii irani, situație care permite continuarea negocierilor.

În situația această, cum catalogăm declarațiile belicoase israeliene și saudite? Ne rămâne numai termenul ”ipocrizie”. Cum să asemeni acordul de la Geneva cu cel de la Munchen, acord care i-a permis lui Hitler să pregătească al doilea război mondial? Asta ține și de analfabetism istoric, premierul Netanyahu mizând mult pe necunoașterea istoriei de către societatea ocidentală. Domnule premier, nu acordul de la Munchen a cauzat cel de al doilea război mondial, ci umilirea și sancțiunile exagerate impuse Germaniei înfrânte în primul război mondial. Practic primul război mondial și gestionarea păcii care i-au urmat au cauzat a doua conflagrație mondială. Învățați din lecțiile istoriei domnule premier, să nu le mai repetați că suferă prea mulți oameni nevinovați. Sancțiunile au împins poporul german să îl aleagă democratic pe Hitler, sancțiunile pot împinge poporul iranian în conflict.
Dar ce fac însă iranienii, după decenii de diabolizare de către SUA și Israel? Aleg un președinte moderat care să ducă țara prin negocieri spre dezvoltare și pace. Îl sprijină pe acest președinte spunând întregii lumi că nu doresc arme nucleare ci numai energie nucleară pașnică, cum de fapt au și dreptul. Iranienii sunt sancționați dur și pe nedrept, dar chiar și așa vin și întind o mână curată spre negociere și diplomație. Bravo poporului iranian și liderilor lui!