iranul.ro

Am citit de curând cartea „România O Inimă pentru Asia”, jurnal de călătorie scris de Adrian Moldovan, la recomandarea Florentinei (şi cartea a fost tot un cadou din partea ei). SUPERBĂ!!! A doua oară am recitit cartea în faţa calculatorului cu Google Maps deschis şi am urmărit kilometru cu kilometru desfăşurarea expediţiei arădenilor noştrii. 

Cartea este un jurnal de călătorie în care 4 prieteni români din Arad cu 2 maşini străbat 25 000 de kilometri în 60 de zile traversând 9 ţări. Ei desenează inima de pe coperta cărţii pe harta Europei şi Asiei. Este unul dintre momentele în care te simţi mândru că eşti român.

Aş avea numai câteva cuvinte de spus în cazul în care domnul Adrian Moldovan va reedita cartea, sugestii menite să îmbunătăţească lucrarea. Pentru fiecare ţară străbătută trebuia să aducă o hartă pentru ca cititorul să urmărească mai bine traseul expediţiei. A doua posibilă îmbunătăţire este legată de sfârşitul expediţiei unde finalul a fost foarte abrupt. Eu cred că dacă veneau câteva pagini şi despre vecinii noştrii bulgari erau binevenite.

Îl felicit pe scriitor pentru modul în care într-un timp atât de scurt a reuşit să îi înţeleagă pe iranieni şi să transmită asta cititorului român. Închei cu un singur citat din carte legat de mersul expediţiei în Republica Islamică Iran; nu vă pot strica plăcerea de a citi întreaga carte şi mai ales capitolele care descriu Iranul. Ba mai mult decât atât, vă arată pe scurt de ce iubesc eu Iranul şi iranienii. 

„Un singur poliţist ne-a oprit, dar a venit respectuos la maşină şi ne-a spus, într-o engleză impecabilă, că a avut doar curiozitatea să afle de unde suntem şi să ne spună că suntem bineveniţi în ţara lui. La unison, ne-am declarat cu toţii îndrăgostiţi de ţara asta!”.

Marți 19 noiembrie 2013 am fost invitat la redacția ziarului Argeș Plus să susțin un interviu despre anii ce i-am trăit în Iran. Am fost și am răzpuns întrebărilor celor doi reporteri, trecând perioada petrecută de mine în Iran pe toate fețele, cu bune și cu rele.
Rezultatul,¹ publicat joi 21 noiembrie pe pagina de internet a ziarului Argeș Plus, îl puteți citi dumneavoastră la adresa alăturată. Mulțumesc și pe această cale ziarului Argeș Plus pentru această ocazie oferită mie de a corecta impresia cititorilor despre viața în Republica Islamică Iran.

http://www.argesplus.ro/cum-arata-iranul-zi-de-zi-vazut-de-un-pitestean-sunt-prea-prietenosi-pentru-a-reprezenta-o-amenintare-pentru-occident.html

__________________________________________________________________________________
¹ http://www.argesplus.ro/cum-arata-iranul-zi-de-zi-vazut-de-un-pitestean-sunt-prea-prietenosi-pentru-a-reprezenta-o-amenintare-pentru-occident.html

Am terminat adineauri de citit jurnalul de călătorie cu titlul ”Pierdut în Iran” scris de călătorul român Cătălin Vrabie și apărut la Editura Neverland în 2014. Cartea mi-a fost împrumutată de Andreea, cursantă la limba persană din București și îi mulțumesc pentru amabilitate. 

Am citit pe nerăsuflate cartea, cam 6 ore a durat toata lectura, nu am lăsat cartea din mână. Lăsând la o parte nostalgi care m-a cuprins și amintirile mergând cu gândul la locurile descrise de Cătălin Vrabie, trebuie să îl felicit pe autor pentru itinerariul ales și în special pentru modul cum a scris cartea. Subscriu cu totul frumoaselor cuvinte scrise de doamna Alexandra Gotea pe ultima copertă a cărții și admir capacitatea autorului de a înțelege atât de bine națiunea iraniană în numai o lună de zile petrecută în Iran.

Atest de asemenea veridicitatea informațiilor din acest jurnal de călătorie și îl admir pe autor pentru corectitudinea și discernământul de care a dat dovadă. Vă recomand tuturor să priviți pe această fereastră deschisă de autor asupra Iranului și locuitorilor săi.

În cele două săptămâni de vacanță de Anul Nou Iranian, valul turiștilor iranieni au adus câștiguri de 400 milioane de dolari țărilor vecine în timp bugetul țării se bazează în continuare pe exportul petrolului.

Turismul în masă este un fenomen care apare odată cu creșterea industriei turistice în țările nedezvoltate, fiind o caracteristică a sărăciei manageriale și de planificare, un pericol real pentru mediul natural. Acest fenomen este foarte pregnant în Iran unde vacanța de Anul Nou (această vacanță începe pe 20 sau 21 martie) durează două săptămâni și reprezintă cele mai aglomerate zile turistice din an. Orice specialist va spune că turismul în masă este un turism nedisciplinat, nici turiștii nu se pot bucura de o vacanță reușită și nici ofertanții de servicii turistice. Valul acesta turistic este deosebit de distructiv, în special pentru societățile rurale care trebuie apoi să cheltuiască din profitul obținut pentru repararea daunelor create de valul turistic. Totul se traduce prin aspecte de suprafață cu servicii îndoielnice oferite clienților pentru prețuri mai mari decât în mod obișnuit. Începutul anului 1392 (20.03.2013) a adus în primul rând explozia costurilor serviciilor turistice. Hotelierii au ridicat peste noapte prețurile cu 25% pentru aceleași condiții, poate chiar mai proaste decât în mod normal.  Este un turism aglomerat, scump și prost.
Oficialii industriei turismului din Iran au raportat că țara a avut peste 85 de milioane de turiști în aceste două săptămâni de vacanță, cu un venit pentru firmele care oferă servicii turistice de aproximativ 180 de milioane de dolari. În aceleași două săptămâni 350 de mii de turiști iranieni au scos din țară peste 400 de milioane de dolari, bani ajunși în principal la ofertanții de servicii turistice din țările vecine Iranului (majoritatea în Turcia și Armenia).
În vacanța de anul acesta aproximativ 700 de mii de iranieni au ieșit din țară pe calea aerului iar alți 900 de mii de iranieni au trecut frontierele terestre. În ciuda faptului că valuta are fluctuații mari în Iran (mai ales datorită embargoului internațional) se pare că pentru acești iranieni nu a fost o problemă să obțină valuta necesară unei vacanțe în străinătate. Și de data asta petrolul iranian rezolvă problema, iranienii preferând să vândă aurul negru pentru a îl obține valută și a merge cu ea în alte țări.
Oficialii iranieni au anunțat că în anul 1389 (21.03.2010 – 21.03.2011) Iranul a obținut din vânzarea de petrol suma de 90 de miliarde de dolari. În 1390 (21.03.2011 – 20.03.2012) Iranul a câștigat din exporturi petroliere peste 118 miliarde și 232 milioane de dolari americani. Așadar o creștere de 28 de miliarde de dolari.¹ Ar fi putut fi turismul pârghia care să ridice economia țării, nu vânzarea de petrol. Dar nu a fost, deși turistic Iranul este printre primele țări ale lumii cu importante atracții turistice.

Imi amintesc că am fost în anul 2004 în vacanța de Anul Nou Iranian la Persepolis. Fiind una dintre principalele atracții turistice, Persepolisul oricum are destui vizitatori. În această vacanță este pur și simplu asediat. Nu mai poți găsi un locușor mai retras din care să admiri măreția impresionantă a capitalei Imperiului Persan. Am stat la coadă să fac o fotografie în fața unui coloane care sprijinea o statuie mai bine păstrată a păsării Homa, legendara pasăre mitică persană. Și alte locuri care adăposteau relicve mai bine păstrate aveau cozi de așteptare pentru fotografii. Iranul este superb, dar nu mergeți acolo ca turist între jumătatea lunii martie și jumătatea lunii aprilie.

_______________________________________________________________

¹ http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=104388&Serv=2&SGr=24

Prima fotografie: Aglomerația turismului de masă. Sursă foto: http://www.chn.ir/NSite/FullStory/News/?Id=104388&Serv=2&SGr=24

A doua fotografie: Mihai Cernătescu la Persepolis în martie 2004.

A treia fotografie: Mihai Cernătescu la Persepolis în martie 2004. Am stat la coadă pentru a face această fotografie.

Alina Ciculescu este cea mai bună cursantă a mea la Limba Persană, curs predat la Biblioteca Județeană ”Dinicu Golescu” Argeș. În cei aproape doi ani de zile de când participă la cursurile mele a învățat limba persană și în luna august 2014 a participat la cursuri de vară organizate în Iran de Ministerul Culturii al Iranului.

Fotografia acestui articol este un interviu acordat de ea ziarului local Jurnal de Arges și îl supun atenției dumneavoastră pentru a cunoaște impresiile ei după întoarcerea din Iran.

Felicitări Alinei (dreapta sus) pentru obținerea bursei și mulțumiri tuturor persoanelor și instituțiilor care au ajutat la realizarea ei.

Secole de-a rândul Drumul Mătăsii a trecut prin Iran dinspre Orientul Îndepărtat spre vest și în sens invers. Iranienii au dezvoltat un talent deosebit pentru comerț, talent care s-a păstrat și în zilele noastre. Scrierea prețului pe produse sau afișarea prețului în magazin este recentă în Iran. Chiar în această situație se întâlnește extrem de frecvent tocmeala sau negocierea. În limba persană se cheamă ”ciune zadan” adică ”a da din bărbie”, a negocia, a te tocmi și cred eu că este cel mai dezvoltat ”sport” din Iran.

Dacă ajungeți ca turiști în Iran, trebuie să știți că nu veți fi păcăliți, dimpotrivă, veți fi ajutați și primiți cu căldură. Iranienii sunt oameni corecți, cu frică de Dumnezeu și nu vă vor înșela. În fond, nu aduce nici o satisfacție să răpui un adversar slab. Niciodată nu am auzit de vreun turist să fie înșelat în Iran.
Dacă veți negocia proiecte sau afaceri cu iranieni să nu vă așteptați la un lucru ușor. Sunt foarte buni. Nu încercați să păcăliți căci și dacă veți reuși se va întâmpla o singură dată. Veți pierde prietenia persoanei sau firmei cu pricina, adică o colaborare care poate fi de durată. Să nu fiți păcăliți, pentru că pierdeți respectul acelor oameni. Ambele părți trebuie să câștige pentru a reuși o afacere și a se prelungi colaborarea.
Între iranieni însă este altă poveste, se joacă la un alt nivel. O bună negociere, care duce la prețul corect, este o cinste pentru ambele părți participante și este foarte probabil ca acel client să devină unul permanent, căci are încredere în adversar. Cu cât prețul produsului este mai mare, cu atât tocmeala pentru vinderea și cumpărarea lui va fi mai importantă pentru că face o diferență semnificativă în buzunar. Dacă o parte este păcălită, ea și-a pierdut respectul celeilați părți. Tocmeala poate lua aspecte teatrale, o parte se jură de bune intenții, de sinceritatea argumentelor aduse. Cealaltă parte va face același lucru, încercând să depășească adversarul, să atingă sentimentul uman și să convingă.
Am asistam de multe ori la tocmeli și negocieri între profesioniști. Frumusețea fiecărei reprezentații o fac actorii și prestația lor. Când se întâlnesc doi adversari de calibru este o plăcere să stai și să asculți, să descoperi creativitatea lor. Este foarte interesant cum folosesc iranienii în tocmeli tot ce se poate folosi. Este un întreg arsenal: principiul religios șiit de a face bine și a combate nedreptatea; dragostea imensă pe care o au pentru sfinții lor religioși; exemple din experiența personală; sublinierea specificațiilor tehnice ale produsului; evenimentele politice mai îndepărtate sau mai recente; proverbe și fabule pe care le aduc în discuție. Totul cu un singur țel: obținerea unui preț mai bun și prestigiului învingătorului.

________________________________________________________________

Fotografie făcută de Karda Zoltan în noiembrie 2010.
 

Domnul Carl Bildt, ministru de externe al Suediei, a desfășurat o vizită oficială de cinci zile în Republica Islamică Iran. Vizita domniei sale a început luni 3 februarie în frumosul oraș Isfahan, unde a vizitat cele mai frumoase locuri ale orașului. Fiind un utilizator pasionat al internetului, domnia sa pus pe pagina de internet personală multe poze și comentarii referitoare la locurile văzute în Iran. Domnia sa a scris despre istoria Isfahanului, capitala Persiei în timpul dinastiei Safavide și despre importanța culturală a orașului. Comentariile ministrului suedez de externe arată cât a fost de impresionat de frumusețea locurilor vizitate în acest oraș, în principal Piața Imamului și moscheile din oraș. O frază importantă a lui este: ”Isfahanul se poate transforma într-una dintre capitalele turistice ale lumii”.

Ministrul suedez de externe scrie în continuare pe pagina personală de internet: ”Toți oamenii cu care m-am întâlnit prin oraș erau încântați de politica noului executiv iranian de deschidere a țării spre lume.” Referitor la clima Isfahanului și secarea râului Zoiande, ministrul suedez de externe scrie că marea cantitate de zăpadă căzută asupra Iranului va învia râul.
După vizitarea Isfahanului și o întâlnire cu prefectul provinciei Isfahan, ministrul de externe suedez a mers la Teheran unde s-a întâlnit cu o seamă de oficiali iranieni. Aici s-a întâlnit cu domnul Mohammad Javad Zarif, omologul său iranian. După întâlnire a avut loc și o conferință cu presa internă și externă a celor doi miniștrii de externe. Impresionat de numărul mare de ziariști, ministrul de externe suedez a scos telefonul mobil din buzunar și a fotografiat ziariștii prezenți. Privirea mirată a lui Mohammad Javad Zarif este limpede din fotografie.
Ministrul de externe suedez a declarat în cadrul acestei conferințe cu presa: ”Suedia și Iranul au relații de multă vreme, unii spun 150 de ani, alții 300 de ani”. Apoi ministrul suedez de externe a izbucnit în râs și a spus: ”Trebuie să stabilim o comisie pentru analizarea acestui subiect”.
Înainte de vizita în Iran, ministrul de externe suedez a participat la Summitul Economic de la Davos din Elveția unde s-a întâlnit cu ministrul iranian de externe. Domnia sa a părăsit Iranul joi 6 februarie 2014.
سفر کارل بیلدت وزیرامورخارجه سوئد در ایران این روزها با حاشیه های جالبی همراه بوده است.
__________________________________________________________________________________

Articol și fotografie preluate de pe pagina de internet a Agenției Oficiale de Știri a Iranului IRNA. Sursă: http://www.irna.ir/fa/News/81027530/سایر/خبرنگاران_ایرانی_سوژه_عکاسی_وزیر_امورخارجه_سوئد_شدند
 

Îmi amintesc o întâmplare din primăvara lui 2004. Stăteam în orașul Qazvin atunci, învățam limba persană (la 160 de kilometri de Teheran) și întârziasem cu treburile pentru care venisem la Teheran. Când am ajuns la Autogara Azadi să iau autocarul înapoi spre Qazvin se făcuse seară și am văzut că nu mai pleca nici un autobuz spre Qazvin. Offfff. Pe atunci bani de hotel nu aveam, rămânea să dorm în moscheea autogării și nu eram încântat de idee. Eram de câteva luni în Iran, nu vorbeam foarte bine limba persană și nu îi cunoșteam nici pe oameni. M-am speriat și cred că frica mi se citea pe față.  Ce voi face până dimineață?

Vine spre mine un băiat cam de vârsta mea, mă salută politicos și stăm de vorbă. Abia apoi l-am recunoscut, învățam la aceeași universitate în Qazvin, dar nu vorbisem niciodată. Nu am putut să îl refuz, deși nu mă simțeam nici comod să rămân peste noapte la un necunoscut. De la autogară am făcut o oră și jumăte traversând Teheranul cu autobuzul și taxiul de linie până în cartierul Mini City unde stăteau părinții lui. Să fi ajuns acasă în jurul orei 22, am luat cina, apoi am stat de vorbă cu mama lui, tatăl și un vecin care era în trecere. Ospitalitatea oamenilor m-a mirat căci nu îi cunoscusem pe atunci pe iranieni. Cu Mehdi, băiatul și colegul meu de universitatea din Qazvin, am rămas prieten și am mai dormit de câteva ori la el în anii ce au urmat. Apoi a emigrat în Canada și nu ne-am mai întâlnit niciodată.
Eu sunt în România acum și îmi amintesc cu drag de sinceritatea și ospitalitatea iranienilor. 
În fotografie este Terminalul Azadi din Teheran. Sursă foto: http://mw2.google.com/mw-panoramio/photos/medium/39600023.jpg&w=500&h=375&ei=j80-UclghNOyBrmpgZAB&zoom=1&ved=1t:3588,r:21,s:0,i:149&iact=rc&dur=1288&page=2&tbnh=194&tbnw=259&start=9&ndsp=13&tx=68&ty=73