iranul.ro

Sărbătoarea Nou Ruz (traducere din persană ”Ziua nouă”) este cea mai mare sărbătoare a poporului iranian, este ”Anul Nou persan”. O sărbătoare a persanilor din vechime, coincide cu prima zi de primăvară conform calendarului iranian solar, adică echinocțiul de primăvară și potrivit calendarului gregorian se sărbătorește pe anual 20 sau 21 martie. Nou Ruz era cea mai mare sărbătoare a iranienilor zoroastrieni și cel mai important festival religios din Imperiul Achemenizilor. În această zi, regii supuși aduceau daruri împăratului persan (sau ”regelui regilor”, cum mai era numit) (sculpturile Persepolisului o atestă limpede).

Mileniile au trecut, iranienii sunt acum musulmani dar sărbătoresc Nou Ruz drept sărbătoarea națională a Iranului. Această sărbătoare ocupă un loc central în miturile și poveștile populare iraniene, se întâlnește și în epopeea Shahname (Cartea regilor) a lui Ferdousi,¹  legătura celor două jumătăți. Jumătatea preislamică și jumătatea islamică formează întregul identității iranienilor, epopeea poetului Ferdousi legând jumătățile spirituale ale poporului iranian și renăscând limba persană.
Nou Ruz este sărbătoarea bucuriei, sărbătoarea renașterii vieții și naturii. Este cea mai veselă sărbătoare a poporului iranian. Iranienii decorează o masă deosebită, masă doar cu sens decorativ căci oricum au două săptămâni libere și marea majoritate pleacă în călătorii. Pe masă se găsește o oglindă, simbolul purității zoroastriene, peștișori mici roșii, șapte lucruri ale căror nume începe cu litera ”s” (nu se mai știe sensul simbolistic), grâu încolțit și Sfântul Coran (Biblia musulmană). Extrapolând culturile și religiile, se poate spune că această masă, acest simbol este Bradul de Crăciun al credincioșilor creștini, nici el neavând legătură cu religia creștină.

În mod normal Anul Nou se sărbătorește în familie împreună cu rude și prieteni, mese copioase și discuții prelungite. Există obiceiul ca familia să se reunească în casa celui mai bătrân bărbat (capul familiei) și mulți iranieni cu familiile lor merg în zonele rurale de origine pentru câteva zile. O serie de vechi ritualuri simple, de origine veche zoroastriană, se practică pentru a alunga duhurile rele.
Trecând prin Iran, triburile turce ce veneau din Asia Centrală prin sudul Mării Caspice au preluat din cultura superioară a poporului iranian. Ei au adus sărbătoarea de ”navrez” în Dobrogea, sărbătoarea venirii primăverii ajungând pe plaiurile noastre.² În perioada otomană această sărbătoare era deosebit de importantă, dar a decăzut treptat până spre uitare din obiceiurile și folclorul minorității turcești de la malul Mării Negre.

_______________________________________________________________
Foto 1:Regii din Imperiul Achemenid aduc daruri împăratului (basorelief de la Persepolis). Sursă foto: http://en.wikipedia.org/wiki/File:Persepolis_gifts.jpg
¹ http://www.irna.ir/fa/News/80589975/فرهنگی/نوروز__جشنی_امیدبخش_و_تحول_آفرین_نزد_ایرانیان
² Mehmet Ali, Ekrem, Din istoria turcilor dobrogeni, Ed. Kriterion, București, 1994, p. 160.
Foto 2: Masa iraniană decorativă de Nou Ruz. Sursă foto: http://moderntabriz.blogfa.com/post/70