Am fost în Iran!
Acum câțiva ani buni nu știam mai nimic despre această țară. Puținele informații veneau de la televizor, știri care nu au avut niciodată legătură cu Iranul și oamenii săi, ci cu politica sau economia globală.
La începutul anilor 2000, am avut șansa să cunosc pe cineva din Teheran și prin bunăvoința sa, am primit o invitație care mi-a permis să obțin viza necesară pentru a călători în Iran. Bun! Zis și făcut! Era totodată și primul meu zbor cu avionul, iar bucuria și emoția încercată nu voi putea să le uit niciodată! Când am ajuns la Teheran, vechiul aeroport mi s-a părut mohorât și apăsător, dar emoția pe care o simțeam nu putea fi întunecată de nimic (nu mult timp după aceea, noul aeroport construit lângă Teheran avea să mă impresioneze prin mărimea și modernitatea sa).
A doua zi am pornit să vizităm orașul. Blocuri cu 15, 20 sau mai multe etaje? Da, erau acolo și sincer nu aș fi crezut! Magazinele? Nu mi-aș fi putut imagina atâta modernitate și diversitate, rivalizând cu oricare alte magazine europene!
Bazarul? O minunăție! Iar cei care au vizitat alte meleaguri neeuropene vor ști despre ce vorbesc. Să vă spun despre magazinele cu dulciuri, fructe uscate și seminte care m-au fermecat? Despre parcuri? Despre muzee? Dintre muzee trebuie sa vorbesc despre Palatul și grădina Golestan, de o nespusă frumusețe. Iar muzeul bijuteriilor de la subsolul Băncii Naționale adăpostește cea mai mare colecție de pietre prețioase din lume. Nu ați vazut un pat din aur? Ei bine, puteți să îl vedeți acolo!
Teheranul este înconjurat de munți, la care se ajunge ușor, iar dacă vrei , poți folosi telecabina care te poartă spre înălțimi. E drept că relieful montan este arid și lipsit de verdeață dar, poți vedea și atinge zapada în timp ce, la câțiva km în oraș este vară! Infrastructura cu podurile, viaductele și străzile cu 4 – 6 benzi de circulație pe sens și un tramvai circulând între acestea, au avut efect uluitor asupra mea!
Am fost la Shiraz, apoi la malul Golfului Persic, am vizitat portul și am urcat la bordul unui mic vas de croazieră. De aici, am mers la Persepolis, vechea capitală a Persiei, considerată a VIII - a minune a lumii. Nu sunt istoric așa că nu pot da mai multe amănunte dar, îmi amintesc și acum fotografiile vestigiilor din cartea de istorie antică studiată la școală, vestigii ce se regăsesc în acest minunat colț al lumii.
Cît despre gazdele mele, acestea mi-au fost ca o familie! Am avut șansa ca vizita mea la Teheran să fie chiar de Nowrooz, anul nou iranian care începe pe 21 martie a fiecarui an. În acest fel am putut să cunosc obiceiuri specifice, cum sunt: cele 7 obiecte care încep cu litera s, ce nu trebuie să lipsească de pe masă în această perioadă, reprezentând 7 planete care influențează omul de-a lungul vieții sale; Chahar Shabeh Soori, noaptea în care se aprind focuri și se sare peste ele pentru a fii sănătos tot anul; Sizdah Bedar, a XIII - a zi de la anul nou, când toți iranienii ies din casă și petrec în natură, la iarbă verde! Sunt și obiceiuri asemănătoare cu ale noastre, ca semințele puse la încolțit inainte de anul nou sau ouăle vopsite. De anul nou, membrii familiilor se vizitează, începând întotdeauna cu cei mai în vârstă. Apoi se fac celelalte vizite, la rude și prieteni.
Ar fi multe de povestit.
Știu că nu am văzut aproape nimic din ceea ce înseamnă cultura și istoria Iranului, dar am cunoscut oameni care mi-au rămas în suflet pentru totdeauna. Am aflat că de la data utimei mele vizite, totul s-a dezvotat, Teheranul este mult mai frumos și mai modern decât l-am vazut eu acum 10 ani.... Mi-ar placea să mă întorc, să revăd anumite locuri și să vizitez alte minunate destinații de acolo.
Enshaallah, cum spun iranienii, am să mă întorc în Iran!
